Dona Quijote

Etichete

amintiri, cărţi, Don Quijote, iubire, lectură, viaţă

Sunt, de cand ma stiu , visatoarea visatoarelor. M-am nascut intr un timp, un anotimp, in care peste lume s au pogorat de a valma din inalturi,   pesemne , pe langa nesfarsite ploi si nesfarsite vise …

Am inteles apoi , crescand ,  ca si visele au viata lor misterioasa si nespus de frumoasa  , ca oameni mari le aduna fir cu fir , vis cu vis , ca sa le puna la pastrare , imblanzite ,  intre coperte colorate .

Cred ca , atunci , demult,  cand am citit prima carte de povesti soarta mi a fost pecetluita definitiv si irevocabil …De acolo , mai departe , cartile  au devenit totul  pentru mine… si vis si realitate deopotriva …iar eroii lor mi au fost si imi sunt cei mai buni prieteni .Traiesc in si prin fiecare carte pe care o citesc …iar atunci cand povestea se incheie e dureroasa si trista despartirea. Sunt ca si Don Quijote , o biata nebuna luptand cu inexistenti balauri si demoni , un suflet insetat si curajos , in cautarea adevarului , dreptatii si iubirii …

Ma declar nula …

Etichete

amintiri, copilărie, inocenţă, iubire, maturitate, suflet, viaţă

Undeva pe drum …undeva intre drumuri , intre ani care s-au dus si ani care au mai ramas ,  am uitat ca nu mai sunt copil …

Am uitat sa-mi ajustez aripile visului , sa le strang , sa le ascund sub platosa de otel a maturitatii si acum m-am trezit alergand pe maidanele vietii, un copil pierdut intr o lume cruda si rece de oameni mari si prea seriosi. Am uitat ca nu mai pot sa ma joc de a mama si de a tata …si m am jucat. Am uitat ca nu mai pot crede in basme cu feti frumosi si zane bune …si am crezut. Am lasat afara in vant si ploi fetita cea balaie ce citea povesti nemuritoare , am lasat o singura sa infrunte vijeliile vietii …Si n am vazut nici ca rochita mea cu fluturi imi ramasese mica rau , nici ca pantofiorii lacuiti si rosii ma strangeau ingrozitor ! Si printre joaca mea de a viata si de a ascunsa n am apucat sa arunc pe apa sambetei nici inocenta si nici credinta in iubire adevarata , vesnica si fara de pata ….Asa ca ma declar pierduta , copil ratacit , pribeag si al nimanui pe lume .

Astept sa ma gaseasca cineva , asa  neadaptata cum sunt, venita din lumea mea iluzorie , perfecta dar imposibila. Sa ma ia cineva de mana , din colbul drumului meu fara sens si sa-mi arate calea cea dreapta si fireasca , sa ma invete jocul nestiut al maturitatii.

 

Hic sunt leones

Etichete

cruciade, fericire, frică, inorogi, lupta dintre bine şi rău, suflet, tărâm necunoscut, viaţă, vrăjitoare, zâne

---

Sunt om și duc după mine prin lume toate cele omenești …iubesc, urăsc, cred și mă îndoiesc deopotrivă, mă dăruiesc și amăgesc, mă bucur și mă întristez, sunt curajoasă și mă tem . Iar lumea în care trăiesc întâmplător sau nu ,  îmi pare  mai mereu un loc străin , sălbatic și frumos , plin de splendori și primejdii nebănuite… Pornesc în fiecare dimineață a zilelor mele obisnuita  cruciada  în care mai străbat o mare și mai îmblânzesc un munte , prin soare și ploaie , prin bine și rău. Adeseori mă rătăcesc și mă pierd în cețuri și întuneric …dar ce farmec ar mai avea altfel lumina ?

Neînfricată și cutezătoare  prin lumea mare port după mine , în mine , o altă lume , un alt tărâm necunoscut niciodată pe de-a întregul…o altă planetă , sufletul meu…Dragoni și spiriduși , zâne bune și vrăjitoare rele , grifoni și porumbei albi , alaiuri de fluturi și cuiburi de vipere , armate de demoni și coruri de îngeri cântători . Inorogi ce se adapă  din căușul palmei mele și lei înfometați ce stau mereu la pândă , neobosiți , necruțători .

 

 

 

 

 

 

 

supercalifragilistic

Etichete

amintiri, întrebări existenţiale, fericire, frică, suflet, viaţă, şabloane

 

Despre orice … Despre dimineţi grăbite şi seri prea întârziate.

Despre lucruri pe care ai vrea să le faci dar pe care le amâni la nesfârsit , despre vise în care crezi  , despre fricile pe care le alungi şi iubirile pe care le chemi: despre viată.

 Bucuriile acelea mici , mici ale unei zile în care cineva ţi-a zâmbit drept mulţumire , în care ai mai învătat ceva nou , în care ai mai înţeles parcă încă puţin din marele mister …fericirea de-a mai fi trecut vreun test pe care singur ţi l-ai dat , de a mai fi trecut de-o barieră unde stăteai şi dădeai cu capul neputinţelor tale . Împlinirile celor dragi în care crezi din tot sufletul tău . Iar dincolo de toate acestea viaţa trăită sacadat , în ritmuri , tipare si şabloane care te constrâng si te îmblânzesc , oricât de mult ţi-ai dori tu să-ţi păstrezi colţisorul ăla de suflet al tău , nespus de frumos în sălbăticia lui.

 Mergi însă înainte pe drumul tău , pe banda ta  privind din când în când  oglinzile  retrovizoare ale vieţii tale , ca nu cumva din urmă să te ajungă vreo amintire mult prea dureroasă şi greu de îndurat . Îţi pui navigatoarele inimii în funcţiune …dar hărţile lumii în care trăim se schimbă în fiece secundă , aşa că , mai mereu ajungi altundeva decât doreai. Ocoleşti cât poţi hîrtoapele , respecţi regulile şi indicatoarele evidente şi încerci întruna să-i depăşeşti pe toţi şi mai ales pe tine însuţi , cel care trebuie să fie mereu altul, mai bun , mai frumos , mai sofisticat , mai…supercalifragilistic.

Chiar dacă…

 

 

Vorbe sau fapte ?

Etichete

întrebări existenţiale, căutări, filosofie, Meşterul Manole, spiritualitate, suflet

Câți dintre voi oare iubesc atât de mult cuvintele încât să nu poată trăi fără ele ?
Câți își clădesc scări înspre ceruri din cuvinte frumoase, prea frumoase poate ?
Cine construiește castele din vorbe și vise, din poezie și freamăt de suflet ?
Cunosc oameni care îmi spun că faptele sunt mai importante , că vorbele zboară și că ceea ce rămâne după noi contează …Știu însă atâtea cuvinte frumoase , care au rămas vii, mult după ce acel care le-a scris s-a urcat de-a dreptul în înalt. Știu vorbe care au durat mai mult decât toate cetățile și templele lumii și încă mai trăiesc uimindu-ne. Sunt cuvinte care zidesc mai cu spor decât meșterul Manole, cuvinte ce înalță suflete care n-au să se dărâme niciodată…cuvinte care poartă în ele atâta magie încât pot schimba lumea .
Vorbe sau fapte ? Turnuri înălțate printre nori sau cuvinte fermecate ? Drumuri din marmură spre nicăieri sau trepte înspre cer ?

Eu am ales …