Teoria relativității

Etichete

, , , , , , , , , , , ,

Ne credem importanţi . Importanți , serioşi şi plini de măreţie . Ni se pare că lumea nici n-ar putea exista fără noi , că universul chiar şi-ar frâna expansiunea în lipsa noastră . Fără noi n-ar mai străluci luna , n-ar mai lumina soarele , stelele toate n-ar mai avea pentru cine umple nopțile…

Nu vedem realitatea întreagă în toată relativitatea ei : cât de mici şi insignifianți putem fi într-un univers nesfârşit …şi în acelaşi timp cât de minunați şi unici fiecare prin complexitatea cu care am fost creați.

Oricum am fi , importanți sau nu , minunați sau nu , e clar că nu ne putem fi niciodată autosuficienţi , că mereu ne căutam unii pe alţii , că nu putem trăi doar pentru noi şi doar prin noi. Viața însăşi este matricea ce ne uneste pe toți , liantul fermecat . Avem nevoie să iubim şi să chemăm , să urâm şi să alungăm , trebuie să ne fim mereu oglinzi unii altora , martori într-o reciprocitate tacită şi indispensabilă .

Ne urâm sau ne iubim …nici eu nu ştiu , pa..pa..pa..pam , ce să vezi , e şi asta relativ …

Oglinzi

Etichete

, , , , , , ,

Vine , inevitabil , o vreme in intamplarea asta , atat de minunata , numita viata , in care iti cercetezi mai mult sufletul decat chipul .

Privesc tot mai putin in oglinzile argintii ale lumii . Nu fug de adevar , dimpotriva am inceput sa il caut doar acolo unde cred cu adevarat ca il pot gasi… Ma regasesc oglindita in ceilalti , in copiii mei , tineri minunati , ma vad pe mine cea care am fost , fata rebela si frumoasa strabatand muntii cu rucsacul meu visiniu mereu doldora de vise in spinare… In parintii mei imbatranind frumos , cu care am si inceput sa seman tot mai mult si eu , ma vad pe mine cea care voi fi candva ca si ei , imblanzita de viata , acceptandu mi senectutea. Iar intre aste doua hotare , cea care am fost si cea care voi fi , ma oglindesc azi , mai ales in omul pe care il iubesc . Iubirea e oglinda cea mai adevarata , cea care te arata asa cum esti tu …cu bune si rele , cu plusuri si minusuri , cu exuberante curajoase dar si vulnerabilitati nespus de dureroase uneori….Iubind esti nevoit sa te privesti pe tine asa cum te vede celalalt , un alt suflet care iti oglindeste tie sufletul , fara filtre , fara trucaje , fara masti , coplesitor de autentic . Pentru ca tot ce vedem in ceilalti si nu ne place suntem noi . Tot ce simtim ca ne deranjeaza si ne doare la ceilalti e de fapt al nostru… ne apartine asumat sau nu , constientizat sau nu .

Oglinzile fermecate sunt peste tot in jurul nostru , in ele ne reflectam noi asa cum alegem sa fim … .

Deseneaza-mi o viata

Etichete

, , , , , , , , , , , ,

 

 

2

Bottle of desire , Cite du Vin , Bordeaux , photo by SSV

Daca as fi Micul Print si l-as intalni pe Saint-Exupery azi ,  asta i-as cere : Deseneaza-mi o viata…

Nu cred ca doar eu am sentimentul acesta al neputintei si confuziei in aceste vremuri. De ceva vreme deja vietile noastre nu mai sunt asa cum le stiam , insa parca e din ce in ce mai pregnanta starea aceasta de nesiguranta ,  neprevazut si ingrijorare . Ne intrebam tot mai insistent cum va arata viata noastra de maine , cum vom mai interactiona unii cu altii , cum vom munci , cum si daca vom mai calatori . Care vor mai fi bucuriile noastre de acum , lucrurile care vor conta cu adevarat si cum vom putea sa renuntam la atat de multe altele ? Cum vom reusi totusi sa ramanem in echilibru cu noi , in echilibru cu ceilalti , cand  e evident ca toate raporturile emotionale logice sunt in reconfigurare ? 

Poate ca Saint-Exupery mi-ar face un desen al noii noastre vieti explicativ si foarte edificator … Ar putea fi o linie curba si armonios conturata , ar putea fi o linie dureros de franta…insa stiu ca ar fi un desen nemaivazut . Desigur ar fi la fel de evocator ca sarpele boa al Micului Print , splendid ca floarea lui fara seaman in lume , asa de luminos precum rasul lui cristalin si curat ca apa unei fantani … Si totusi atat de trist , ca un Mic Print traind singur printre stele , pe planeta lui cu o floare fara seaman , cu o oaie si multi baobabi.

 

 

 

Italia din inima mea

Etichete

, , , , ,

20200330_181450

Italia este in inima mea si in casa mea  per sempre… Italia este casa din inima mea , locul unde , oriunde m-am simtit mereu acasa , locul, unde cred ca in alte vieti am trait … Plang pentru orasele ei incarcate de atata splendoare , acum pustii si triste , pentru oamenii ei minunati de la care am invatat bucuria de a trai , generozitatea si simplitatea in cea mai frumoasa forma a ei…Plang pentru necunoscuta doamna , in varsta,  dintr-un restaurant care a adus copiilor mei mici portia ei de cartofi prajiti pe care numai ce-i primise la masa , spunand ca ea mai poate astepta , un gest care mi s-a parut atat de frumos in simplitatea lui ca m-a socat si nu o sa-l pot uita vreodata. Ma rog pentru prietenii nostri italieni , care ne-au primit in casele si inimile lor cu atata caldura , cu atata generozitate …Plang pentru voi , asa cum plang pentru noi si inima mea bate langa inimile voastre cu durere , cu dragoste , cu speranta , cu recunostinta …

 

Calea , adevarul si viata

Etichete

, , , , , , , , , , , , ,

IMAG0569

Silenzio , fotografie de Anna , Vatican

Traiesc si ma intreb . Ma mir si traiesc …un cerc de foc si durere inchis implacabil peste tamplele mele. Sub aripa blanda a pleoapei, ochiul meu se priveste chiar pe sine a mirare. Suntem creati din pamant se spune . Din pamant si apa …se stie , din pamant si apa si foc cred eu. Si poate marea taina a vietii e asta …caci ce altceva e omul decat opait de lut in care arde flacara divina , ce altceva decat amfora , ulcior pastrator de apa vie ?

Caut in mine focul si dau peste tarana. Caut sa-mi sprijin fruntea inchinarii mele de pamant si ma trezesc plutind pe apa vietii , iar atunci cand vreau doar sa-mi astampar setea inimii , beau pana la fund pocalul cu jaratec. Cand flacara cand jar , cand pulbere cand lut sunt aceeasi mereu , niciodata insa la fel…Ard si ma mistui , ma framant invartindu-ma pe roata vietii marelui olar , cautand neincetat altarul jertfei pentru a putea da rost arderii mele. Sunt intrebarea si raspusul deopotriva ..si om si foc ceresc deodata impreuna , intr-un dans sfasietor , balet sau tropoteala.

Simt insa mereu focul desavarsind omul din mine , o prelucrare migaloasa , menita a ma face maleabila si ductila ca otelul . Ca eu sa invat sa traiesc fara a ma frange in bucati de mirare si atomi de cautare. Undeva exista un rost , un sens pentru fiecare din noi …unii simt in ei doar lutul , altii doar izvorul , eu insa mai presus de toate simt focul. Si sufletul meu , pasare vrajita purificandu se mereu , mereu renascand din focul sacru cauta sa inteleaga , sa stie. Toti credem ca trebuie sa cautam un drum , o cale in viata , dar oare , daca calea e cea care ne gaseste pe noi ?

 

Epifanie

Etichete

, , , , , ,

20191107_142231

 Miracle , fotografie de SSV , Nice , France

Si va veni iar o zi in care ne vom aseza cuminti langa zbuciumul marilor albastre . Vom ramane asa , uimiti si tacuti pana cand perdeaua prafuita de nori  se va trage deoparte .  Apoi , tinandu-ne de mana , ca intr-un exercitiu de sfarsit de lume , vom astepta sa apara de dincolo de intelegerea noastra , cel mai frumos semn , miracol al lumii…

 

Totul va fi bine…

Etichete

, , , , , , , ,

IMAG0079

Over the rainbow , photo by Anna

Lumea s-a oprit pentru o vreme … Ritmul infernal al vietii in care traiam a incetinit brusc , jucaria mecanica cu cheie s-a stricat si balerina cea frumoasa se invarteste tot mai incet pe aceeasi veche melodie , pe care , aproape nu o mai recunoastem …

Spaima , frica si panica s-au instalat in casele noastre in autoizolare pe canapelele pufoase din living , moartea citeste ziarul si se uita la stiri… Brusc ne-am trezit intr-un cosmar , vietile noastre s-au zguduit temeinic , insa s-a intamplat ca toate astea ne-au adus inapoi ceea ce ne doream mai mult si mai mult …sa stam acasa  , sa avem timp pentru noi , sa petrecem timp cu cei dragi noua , sa evadam din stresul si teroarea banilor si atator alti demoni …

Pentru ca dintr-odata timpul s-a labaltat ca un aluat dospit si s-a revarsat peste marginile zilelor noastre prea scurte adineaori , acum avem timp sa ne gandim la noi si la semenii nostri , la ce ne dorim de fapt cu adevarat in vietile noastre . Iar asta e bine , fiindca oricare ar fi  pretul pe care va trebui sa-l platim , dincolo de toata tristetea si durerea , ne vom regasi pe noi cei adevarati si curati , fara spoiala sub care ne ascundeam sufletele de noi si de ceilalti .

Lumea noastra s-a umplut de  paradoxuri dintr-o data . Ne punem masti de protectie  care ne dezvelesc inimile , ne izolam unii de altii ca sa fim de fapt uniti , impreuna , avem grija de noi ca sa putem ocroti pe ceilalti …iar mai presus de toate astea , in plina apocalipsa , pentru copiii nostri suntem obligati sa credem ca totul va fi bine…

 

 

…pana la adanci batraneti

Etichete

, , , , , , , ,

20200222_102241

Senectute , fotografie de SSV

Cand imbatranim unde se duc tinerii din noi , visele pe care le aveam , sperantele care ne tineau  de mana si dorintele care ne dadeau  aripi ? Unde pe drum ne dezicem de ele? Care e clipa in care hotaram ca nu mai suntem tineri si care e masura corecta a batranetii ?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Intre nesfarsit si concret

Etichete

, , , , , , , ,

IMG_20191017_171207_651

Pe drum, fotografie de Anna , Alpes-de-Haute-Provence

Traiesc cu capul prea departe in nori si cu sufletul prea aproape de pamant , atat de aproape ca prea adesea ma colbaieste praful de pe picioarele celorlalti , asa departe in nori ca nu mai pot , ca uit sa privesc inspre oameni.  Iar  intre nesfarsit si concret , intre cer si pamant eu ma chinuiesc sa-mi traiesc exemplar viata.

Sunt cateodata in deriva , ma ratacesc deseori , gresesc sensul drumului si acul busolei mele launtrice tremura cu neastampar …dar nu uit niciodata directia cea buna . Am construit autostrada mea de suflet pana la cer si am desfiintat orice alt drum fara rost pentru mine….Traiesc de cand ma stiu pe verticala asta a sufletului meu , uit de trecut , nu vreau sa stiu de viitor , dar trebuie sa-mi stiu trairea si freamatul clipei. Ma incapatanez sa traiesc frumos si inalt , sa nu pierd contactul cu divinul din mine si ma straduiesc mereu sa vad miracolele din jurul meu . Stiu ca ele exista si stiu ca se ascund in miezul unor lucruri mici si aparent neinsemnate. Cum ar putea oare sa fie altfel ?

Intre mintea si inima mea se intinde nesfarsitul…intre mine si ceilalti e implacabil si dureros cateodata concretul , dar stiu ca mai presus de toate , viata va gasi mereu o cale, un drum .