Fragilitate

Etichete

întrebări existenţiale, căutări, filosofie, sensuri, speranta singuratate

Voi cand priviti un camp cu maci vedeti doar frumusetea inflacarata a florilor ?

Sau vedeti si voi timpul cel nemilos trecand prin ele , peste ele, cruzimea clipei care le ucide , desertaciunea pura a frumusetii ?

Deseneaza-mi o viata

Etichete

cărţi, fericire, filosofie, frică, inocenţă, iubire, lectură, lupta dintre bine şi rău, responsabilitate, spiritualitate, tărâm necunoscut, viaţă, Vise

 

 

Bottle of desire , Cite du Vin , Bordeaux , photo by SSV

Daca as fi Micul Print si l-as intalni pe Saint-Exupery azi ,  asta i-as cere : Deseneaza-mi o viata…

Nu cred ca doar eu am sentimentul acesta al neputintei si confuziei in aceste vremuri. De ceva vreme deja vietile noastre nu mai sunt asa cum le stiam , insa parca e din ce in ce mai pregnanta starea aceasta de nesiguranta ,  neprevazut si ingrijorare . Ne intrebam tot mai insistent cum va arata viata noastra de maine , cum vom mai interactiona unii cu altii , cum vom munci , cum si daca vom mai calatori . Care vor mai fi bucuriile noastre de acum , lucrurile care vor conta cu adevarat si cum vom putea sa renuntam la atat de multe altele ? Cum vom reusi totusi sa ramanem in echilibru cu noi , in echilibru cu ceilalti , cand  e evident ca toate raporturile emotionale logice sunt in reconfigurare ? 

Poate ca Saint-Exupery mi-ar face un desen al noii noastre vieti explicativ si foarte edificator … Ar putea fi o linie curba si armonios conturata , ar putea fi o linie dureros de franta…insa stiu ca ar fi un desen nemaivazut . Desigur ar fi la fel de evocator ca sarpele boa al Micului Print , splendid ca floarea lui fara seaman in lume , asa de luminos precum rasul lui cristalin si curat ca apa unei fantani … Si totusi atat de trist , ca un Mic Print traind singur printre stele , pe planeta lui cu o floare fara seaman , cu o oaie si multi baobabi.

 

 

 

Italia din inima mea

Etichete

amintiri, copii, frică, iubire, suflet, viaţă

Italia este in inima mea si in casa mea  per sempre… Italia este casa din inima mea , locul unde , oriunde m-am simtit mereu acasa , locul, unde cred ca in alte vieti am trait … Plang pentru orasele ei incarcate de atata splendoare , acum pustii si triste , pentru oamenii ei minunati de la care am invatat bucuria de a trai , generozitatea si simplitatea in cea mai frumoasa forma a ei…Plang pentru necunoscuta doamna , in varsta,  dintr-un restaurant care a adus copiilor mei mici portia ei de cartofi prajiti pe care numai ce-i primise la masa , spunand ca ea mai poate astepta , un gest care mi s-a parut atat de frumos in simplitatea lui ca m-a socat si nu o sa-l pot uita vreodata. Ma rog pentru prietenii nostri italieni , care ne-au primit in casele si inimile lor cu atata caldura , cu atata generozitate …Plang pentru voi , asa cum plang pentru noi si inima mea bate langa inimile voastre cu durere , cu dragoste , cu speranta , cu recunostinta …

 

Calea , adevarul si viata

Etichete

amintiri, întrebări existenţiale, cruciade, căutări, fericire, filosofie, frică, inocenţă, iubire, lupta dintre bine şi rău, sensuri, spiritualitate, suflet, viaţă

Silenzio , fotografie de Anna , Vatican

Traiesc si ma intreb . Ma mir si traiesc …un cerc de foc si durere inchis implacabil peste tamplele mele. Sub aripa blanda a pleoapei, ochiul meu se priveste chiar pe sine a mirare. Suntem creati din pamant se spune . Din pamant si apa …se stie , din pamant si apa si foc cred eu. Si poate marea taina a vietii e asta …caci ce altceva e omul decat opait de lut in care arde flacara divina , ce altceva decat amfora , ulcior pastrator de apa vie ?

Caut in mine focul si dau peste tarana. Caut sa-mi sprijin fruntea inchinarii mele de pamant si ma trezesc plutind pe apa vietii , iar atunci cand vreau doar sa-mi astampar setea inimii , beau pana la fund pocalul cu jaratec. Cand flacara cand jar , cand pulbere cand lut sunt aceeasi mereu , niciodata insa la fel…Ard si ma mistui , ma framant invartindu-ma pe roata vietii marelui olar , cautand neincetat altarul jertfei pentru a putea da rost arderii mele. Sunt intrebarea si raspusul deopotriva ..si om si foc ceresc deodata impreuna , intr-un dans sfasietor , balet sau tropoteala.

Simt insa mereu focul desavarsind omul din mine , o prelucrare migaloasa , menita a ma face maleabila si ductila ca otelul . Ca eu sa invat sa traiesc fara a ma frange in bucati de mirare si atomi de cautare. Undeva exista un rost , un sens pentru fiecare din noi …unii simt in ei doar lutul , altii doar izvorul , eu insa mai presus de toate simt focul. Si sufletul meu , pasare vrajita purificandu se mereu , mereu renascand din focul sacru cauta sa inteleaga , sa stie. Toti credem ca trebuie sa cautam un drum , o cale in viata , dar oare , daca calea e cea care ne gaseste pe noi ?

 

Epifanie

Etichete

întrebări existenţiale, frică, inocenţă, iubire, sensuri, spiritualitate, viaţă

 Miracle , fotografie de SSV , Nice , France

Si va veni iar o zi in care ne vom aseza cuminti langa zbuciumul marilor albastre . Vom ramane asa , uimiti si tacuti pana cand perdeaua prafuita de nori  se va trage deoparte .  Apoi , tinandu-ne de mana , ca intr-un exercitiu de sfarsit de lume , vom astepta sa apara de dincolo de intelegerea noastra , cel mai frumos semn , miracol al lumii…

 

Totul va fi bine…

Etichete

copii, cruciade, frică, iubire, maturitate, responsabilitate, spiritualitate, suflet, viaţă

Over the rainbow , photo by Anna

Lumea s-a oprit pentru o vreme … Ritmul infernal al vietii in care traiam a incetinit brusc , jucaria mecanica cu cheie s-a stricat si balerina cea frumoasa se invarteste tot mai incet pe aceeasi veche melodie , pe care , aproape nu o mai recunoastem …

Spaima , frica si panica s-au instalat in casele noastre in autoizolare pe canapelele pufoase din living , moartea citeste ziarul si se uita la stiri… Brusc ne-am trezit intr-un cosmar , vietile noastre s-au zguduit temeinic , insa s-a intamplat ca toate astea ne-au adus inapoi ceea ce ne doream mai mult si mai mult …sa stam acasa  , sa avem timp pentru noi , sa petrecem timp cu cei dragi noua , sa evadam din stresul si teroarea banilor si atator alti demoni …

Pentru ca dintr-odata timpul s-a labaltat ca un aluat dospit si s-a revarsat peste marginile zilelor noastre prea scurte adineaori , acum avem timp sa ne gandim la noi si la semenii nostri , la ce ne dorim de fapt cu adevarat in vietile noastre . Iar asta e bine , fiindca oricare ar fi  pretul pe care va trebui sa-l platim , dincolo de toata tristetea si durerea , ne vom regasi pe noi cei adevarati si curati , fara spoiala sub care ne ascundeam sufletele de noi si de ceilalti .

Lumea noastra s-a umplut de  paradoxuri dintr-o data . Ne punem masti de protectie  care ne dezvelesc inimile , ne izolam unii de altii ca sa fim de fapt uniti , impreuna , avem grija de noi ca sa putem ocroti pe ceilalti …iar mai presus de toate astea , in plina apocalipsa , pentru copiii nostri suntem obligati sa credem ca totul va fi bine…

 

 

…pana la adanci batraneti

Etichete

întrebări existenţiale, căutări, frică, inocenţă, iubire, maturitate, spiritualitate, suflet, viaţă

Senectute , fotografie de SSV

Cand imbatranim unde se duc tinerii din noi , visele pe care le aveam , sperantele care ne tineau  de mana si dorintele care ne dadeau  aripi ? Unde pe drum ne dezicem de ele? Care e clipa in care hotaram ca nu mai suntem tineri si care e masura corecta a batranetii ?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Intre nesfarsit si concret

Etichete

cruciade, căutări, fericire, filosofie, iubire, sensuri, spiritualitate, suflet, viaţă

Pe drum, fotografie de Anna , Alpes-de-Haute-Provence

Traiesc cu capul prea departe in nori si cu sufletul prea aproape de pamant , atat de aproape ca prea adesea ma colbaieste praful de pe picioarele celorlalti , asa departe in nori ca nu mai pot , ca uit sa privesc inspre oameni.  Iar  intre nesfarsit si concret , intre cer si pamant eu ma chinuiesc sa-mi traiesc exemplar viata.

Sunt cateodata in deriva , ma ratacesc deseori , gresesc sensul drumului si acul busolei mele launtrice tremura cu neastampar …dar nu uit niciodata directia cea buna . Am construit autostrada mea de suflet pana la cer si am desfiintat orice alt drum fara rost pentru mine….Traiesc de cand ma stiu pe verticala asta a sufletului meu , uit de trecut , nu vreau sa stiu de viitor , dar trebuie sa-mi stiu trairea si freamatul clipei. Ma incapatanez sa traiesc frumos si inalt , sa nu pierd contactul cu divinul din mine si ma straduiesc mereu sa vad miracolele din jurul meu . Stiu ca ele exista si stiu ca se ascund in miezul unor lucruri mici si aparent neinsemnate. Cum ar putea oare sa fie altfel ?

Intre mintea si inima mea se intinde nesfarsitul…intre mine si ceilalti e implacabil si dureros cateodata concretul , dar stiu ca mai presus de toate , viata va gasi mereu o cale, un drum .

Culori

Etichete

căutări, viaţă

Lady bird , photo by SSV

Cat de frumos infloresti tu Viata , in cate infinite feluri te desfasori in jurul nostru si in noi , cum cresti din nimic aproape , miracole si splendori …

 

Stralucire

Etichete

întrebări existenţiale, cruciade, căutări, femeie, fericire, filosofie, frică, inocenţă, iubire, maturitate, responsabilitate, spiritualitate, suflet, viaţă

Bright light , photo by Anna

 

Daca ar trebui sa imi mai doresc ceva , nu mi-as dori decat ceea ce am deja , daca ar trebui sa imi mai aleg o data viata , as alege din nou si din nou , ceea ce am trait pana acum . Pentru ca viata mea e nespus de frumoasa asa cum e ea … cu bucurii si tristeti , cu carusele de munti si vai pe care sufletul meu urca si coboara , cu dureri si neputinte pe care le strabat cu inima in palma , cu lamentari inutile si vise imposibile uneori. Pentru ca toate drumurile si toate cautarile mele s-au desenat mereu pe hartile iubirii , pentru ca din toate darurile lumii eu mi am dorit si am ales mereu …iubirea.

Nu a fost simplu niciodata , pe calea asta mergi tinandu te de mana cu suferinta , te impiedici des si iti zdrelesti genunchii …insa cand simti ca tot ce conteaza e sa iubesti si sa fii iubit nu mai exista bariere si nici munti ce nu pot fi mutati din loc. Ma incapatanez sa cred mereu , ca in adolescenta mea , ca iubirea adevarata exista …chiar daca ce vad in jurul meu e descurajant si dezolant adesea. Am invatat insa , dureros de greu ca ea nu e un lucru facil ce-ti cade in brate ,  ca o construiesti zi de zi prin rabdare , munca si sacrificiu , ca o alegi in fiecare zi , clipa de clipa , prin dedicare si recunostinta.

Sa traiesc prin iubire si pentru iubire pentru mine e tot ce conteaza , fiindca in alchimia aceasta dureroasa care este viata , iubirea e ingredientul cel mai pur si cel mai pretios , cel care prin bucurii si suferinte ma preschimba mereu , facandu-ma un om mai bun , mai frumos  si mai adevarat . E focul necrutator care ma caleste si ma curateste , dandu-i sufletului meu carate nepretuite , lumina stralucitoare …