Lumea

Etichete

, , , , , , , ,

Lumea întreagă e o carte ilustrată , plină de culoare și lumină. Uneori însă totul devine tern și fără viață …cenușiu și gri . Soarele e în același loc… și mările și munții și orașele lumii sunt la fel de frumoase . Florile și pădurile sunt tot acolo , doar perspectiva , percepția noastră de dincoace de nori , despre toate acestea e alta . Uităm adesea acest fapt banal : nu lucrurile care ne fac viața frumoasă fug de noi , ele sunt mereu acolo …doar noi nu le putem vedea întotdeauna. Iar ceea ce contează și ceea ce schimbă tot e doar Lumina din jurul nostru și din noi…

Realități

Etichete

, , , ,

Trăim în aceeași lume și totuși cât de diferiți suntem și cât de diferit vedem lumea ! Pentru că fiecare ne construim lumea noastră prin prisma experiențelor noastre , filtrând totul prin emoțiile și trăirile personale , percepem totul individual și subiectiv . Un lucru banal , care pentru mine poate fi motiv de mare bucurie , ție îți poate aduce întristare sau îngrijorare . Mulțumirea mea poate fi nemulțumirea ta … și invers , este firesc să fie așa , dar ceea ce ar trebui să conteze cu adevărat , ceea ce ar trebui să vedem și nu vedem , sunt toate lucrurile care ne apropie și ne unesc .

Trăim fiecare în realitatea noastră minoră care nu coincide niciodată perfect cu realitatea celorlalți .

E ca și când realitatea ar fi un joc în care fiecare ne aducem imaginea realității personale și incomplete și o suprapunem peste imaginile realităților celorlalți , formând o imagine completă care ne cuprinde pe toți și reflectă realitatea tuturor ca o rezultantă . Realitatea o creăm noi toți , ea e imaginea suprapusă a tuturor realităților noastre mici și imperfecte … Dacă vrem să trăim într-o lume mai bună am face bine să avem grijă ca realitatea fiecăruia dintre noi să fie frumoasă , colorată și plină de strălucire , fiindcă oricât de SF ar părea , Lumea asta de care suntem veșnic nemulțumiți , e chiar creația noastră .

.

.

Frumusețe

Etichete

, , , , ,

Nu știu ce e frumusețea , nu aș ști nici cum să o definesc dacă ar trebui , dar o recunosc de câte ori o întâlnesc în jurul meu . Ne dorim cu toții să fim frumoși , să ne știm admirați de cei din jurul nostru , însă e asta atât de important pentru noi sau e mai important să ne admirăm noi înșine ?

Am trăit mereu cu convingerea că a pune preț pe frumusețea exterioară e doar superficialitate și lipsă crasă de înțelepciune și autenticitate . Că fiind un dat cu care te naști sau nu , nu are nici o valoare , pentru că nu este ceva ce dobândim fiecare prin dedicare și implicare . Am crezut mereu cu toată ființa mea că tot ce contează cu adevărat e ceea ce suntem noi ca suflete , cât de frumoși putem fi noi înlăuntrul nostru fiecare . Am trăit cu acest deziderat de când mă știu , mereu am căutat doar căi spre frumusețea mea interioară , mi s-a părut vital să mă educ mereu , să mă cunosc și analizez la fiecare pas , să fac mereu eforturi ca să devin mai bună , mai înțeleaptă . Ba chiar mai mult de atât , am judecat în felul ăsta pe cei din jurul meu . Până azi . Dar dacă mă înșel ? Dacă în balanța calităților umane frumusețea exterioară face cât toate celelalte la un loc , pentru că e un dar divin ? Sau dacă de fapt nici nu contează aceste ierarhii ? Dacă pentru fiecare dintre noi adevărul nostru personal e cel ce ne va elibera și credințele noastre ne vor mântui ? Dacă (pre)judecățile noastre sunt cele cu care vom fi cândva judecați ?

Universuri paralele

Etichete

, ,

Paradise , Nice , France , photo by SSV

Undeva , în alt univers paralel , în cel mai fericit univers dintre toate , trăim deja viața la care visăm .

Noi doi , în paradisul nostru , mereu împreună în acea altă dimensiune a miracolelor eterne , plictisiți deja de atâta fericire , visăm deja o altă viață , pe care oricum o trăim deja , undeva , în alt univers paralel …

În dragoste sau în război ?

Etichete

, , , , , ,

Rest in peace , Verdun , France , photo by SSV

Ne avântăm în lupte care mai de care mai stupide , mai odioase , mai lipsite de sens . Și fie că o facem in numele iubirii sau al urii e la fel de reprobabil și redundant . Iubirea este irațională și facem lucruri nebunești când iubim … dar lupta și iubirea nu coexistă în același context niciodată . Pentru că iubirea nu poate fi cucerită , nici îmblânzită , nici ucisă . Ea este sau nu este , adevărul suprem , axioma axiomelor vieții … orice altceva e doar iluzie și amăgire . Pornim războaie , cruciade adevărate în care ne aruncăm cu tot ce avem mai bun în noi , cu speranța , că , fiind acolo în prima linie a frontului vom fi apreciați și iubiți până la urmă , dar ce să vezi ? Tot ce ne rămâne e umilința și durerea de a ne fi mințit fără rost , tranșee triste , un cimitir însingurat al viselor și al bunelor noastre intenții . Iar în cel mai fericit caz , din toate rămânem cu o lecție din care învățăm , că , da , în dragoste totul e permis , dar războaiele de cucerire nu folosesc la nimic , nimănui , niciodată …

Cocon

Etichete

, , , , , , , ,

Trăiesc mai mereu într-un cocon , în coconul meu fermecat , în care nu există nimic rău și toate poveștile vieții au binecuvântatul lor sfârșit fericit … Mă ascund adesea în cărți și filme , mă ascund după paravanele normalității cu care defilez zi de zi , camuflând tot timpul faptul că sunt diferită , altfel , mult prea sensibilă și atentă la lucrurile mici pe care alții nici nu le pot observa .

Am exercițiu deja , mi-am construit mecanism de apărare încă din copilărie când intuitiv știam , cred , că cei slabi sunt răniți și nu sunt înțeleși . Am învățat devreme se pare , că dacă vrei să fii acceptat de cei din jur trebuie să fii ca și ei , nepăsător , rece , calculat , am creat din slăbiciunile mele carapace dură și scut ca să mă pot crede invincibilă și puternică în spatele lor . Însă cu toate acesta nu am încercat o clipă măcar să capitulez , de după turnul meu de fildeș Rezistența combate , războiul e in plin avânt . N-am renunțat niciodată să cred în lucrurile valoroase pe care copil fiind mi le-am însușit din cărți , făcându-mi din ele blazon de noblețe și țel în viață . Pentru mine adevăr , cinste , curaj , iubire , prietenie nu sunt simple cuvinte niciodată , ele au devenit borne , balize , frontiere ale sufletului meu , chiar dacă dezamăgirile m-au însoțit la tot pasul . Încă mă rușinez de a fi așa de parcă aș avea o boală compromițătoare și degradantă , dar într-un final fericit am înțeles totuși că e obositor și al naibii de frustrant să tot joci jocul acesta , în care să te prefaci că nimic nu te poate răni , nimic nu te atinge . Și apoi să te tot trădezi pe tine însuți , doar ca să-i menajezi pe alții nu poate dura la nesfârșit .

Am simțit că nu mă voi putea iubi eu pe mine până când nu-mi voi da voie mie însămi să fiu eu cu adevărat , fără restricții , fără bariere, fără frică . Și asta m-a eliberat și mi-a adus speranță , pentru că ce altceva putem să fim decât ceea de deja suntem ? Nu trebuie să devenim nicicum , suntem minunați așa cum am fost creați , doar trebuie să descoperim cine suntem.

Îndrăzniți să fiți voi , diferiți , ciudați , altfel …e in regulă , așa trebuie… să fim !

Drumul către mine însumi

Pornesc în călătoria vieții mele , cea mai asumată și importantă călătorie pentru mine . Nu e desigur prima dată când fac asta , doar că e prima dată când o fac conștient , deliberat și diferit. Aleg să ajung la sufletul meu cu iubire si iertare , cu gânduri de pace. Pentru că am ajuns mereu acolo în suferință , plină de frustrare , vinovăție sau tristețe , copleșită de neputință si teamă tot ce am găsit a fost mereu doar asta …

Acum pășesc tiptil , sfioasă , spre mine însumi , cu ramura mea de măslin verde , să mă găsesc pe mine copilul de odinioară , fețița cea bălaie și cu ochi albaștri , pe care am uitat-o jucându-se pe maidanele vieții . Mă duc să-i spun cât de frumoasă este , cât de specială și fără seamăn pe lume e …așa ca floarea Micului Prinț . Să-i șterg ochii înlăcrimați și să-i spun cât de mult o iubesc . Să-i spun că nu e o prostie să credem în tot ce ne-au învățat poveștile acelea nemuritoare pe care le citeam pe nerăsuflate , că viața chiar dacă nu e ca în basme , e atât de frumoasă totuși ! Că Adevărul , Iubirea , Cinstea și Curajul există încă …dar nu le pot vedea decât cei demni și ca să fii demn trebuie doar să-ți dorești cu adevarat asta . Există speranță micuțo , doar iartă-mă că te-am rănit de atâtea ori , îți multumesc că ești , te iubesc !

Tandem

Etichete

, , , , ,

Cine suntem cu adevărat ? Ne definește până la urma ceea ce este cel mai puțin valoros în noi sau dimpotrivă ceea ce e sublim , minunat , unic si deosebit în fiecare ? Cine alegem noi să fim ? E atât de dureros să descoperi că în sufletul tău , pe lângă inorogi și zâne bune , mai colcăie și vipere și demoni și balauri înfricoșători. E la fel de multă diversitate înăuntru nostru ca și afară … ne place sau nu aceste două tărâmuri se supun unor legi ce nu diferă prea mult , binele și răul împreună în tandemul vechi de când lumea…Un singur lucru însă face o mare diferență între ele. Peste lumea dinlăuntrul nostru împărățim și guvernăm doar noi , fără tăgadă , o construim noi , e creația noastră sută la sută. Și dacă nu suntem cu băgare de seamă acolo nu va fi Pădurea Fermecată cu ghiocei și unicorni ci Valea Morții cu umbrele si strigoii ei.

Cutia Pandorei

Etichete

, , , , , , , ,

Ne dorim glamour , stralucire , decadenta ? Ne fascineaza intr atat sclipiciul colorat si amagitor al lumii in care traim ? Ne am construit o realitate iluzorie , opulenta si distopica , o cutie frumos ambalata , plina de brizbrizuri , in care sa ne putem ascunde de noi insine. Cum sa putem defini altfel lumea asta a noastra , civilizata ( ii spunem noi ) in care traim ? In care permitem si ne prefacem ca nu stim si nu vedem cum in alte colturi ale aceleasi lumi , copii nevinovati mor de foame si sete , cum oameni ca si noi traiesc drame si mor in razboaie inutile si aducatoare de profit unora . Ce fel de lume am putut cladi noi oamenii , ce edificiu monstruos am putut crea , incat sa calcam in picioare cu buna stiinta toate valorile umane , culmea , in numele progresului si al binelui umanitatii ?

Sa facem lumea asta un loc mai bun , ne am spus noi , deschizand Cutia Pandorei …si de atunci locuim nepasatori in ea.